Pe linia de moarte a managementului, există o alegere care determină viața și moartea CEO-ului. Este vorba despre egoism (利己) și altruism (利他)! Pare simplu. Să te dedici managementului, având în vedere și interesele altora, ajustându-te corespunzător. Totuși, virtutea moderației, adesea numită flexibilitate, nu se aplică pe linia de moarte a managementului CEO-ului. Identitatea unei companii, ideologia, modelul de afaceri sau pipeline-ul sunt secundare, iar declanșatorul care dezvăluie clar lumina și întunericul managementului CEO-ului este supunerea în fața gândului egoist și altruist.
Ființa umană, o entitate imperfectă, are mereu nevoie de ceva care să umple un pahar gol, fie că este vorba de religie sau ideologie, și trăim ca sclavi ai acestora. CEO-ii nu fac excepție. Actul de management nu poate fi realizat ușor doar prin controlul imperfect al umanității. Prin urmare, este nevoie de o ideologie de management, iar autobiografiile marilor CEO se vând ca pâinea caldă. Printre acestea, declanșatorul cheie este alegerea de a merge pe calea egoismului sau pe calea altruismului.
Ce este egoismul? Definiția sa dicționaristică este „a căuta doar propriul interes”. Desigur, nu există CEO 100% egoist, iar cei care au succes, ca un unt bine întins, pot exprima elegant ideologia lor de management printr-un raport de 60:40 sau prin utilizarea conceptului convenabil de „interes personal mai întâi, apoi angajați”. Totuși, esența nu este atât de simplă.
Adevărul important este că raportul de 50:50 nu poate exista niciodată. Fiind uman, așa cum a spus Buddha, suntem compuși din conflictul și armonia dintre „adevăratul eu” și „ego”, iar în funcție de direcția în care ne înclinăm, putem deveni oameni conștiincioși sau criminali lipsiți de conștiință. Uneori, ca Siddhartha, putem atinge nirvana ca 100% adevărat eu.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor obișnuiți pot face o alegere egoistă sau altruistă în fața balanței de 50.0000000000000001% și 49.999999999999999999%. Managementul CEO-ului este la fel.
Pentru cine este managementul? Pentru ce este managementul? Aceste mijloace de management sunt, în cele din urmă, pentru cine? Întrebările de mai sus nu sunt deloc întrebări filozofice. Ele sunt întrebări extrem de metafizice, legate de existența muncitorilor. Deși poate părea prea erudit, vă rog să înțelegeți că este o figură de stil pentru a face ca CEO-ii inteligenți să nu se simtă ofensați, și voi pune o întrebare.
Sacrificiul mic pentru mare este doar o alegere de bază, ca un capitol din „Matematica fundamentală”, iar sacrificiul mic este, desigur, un ritual de trecere pentru un mare CEO. Problema este: ce este marele tău? De exemplu, compania poate necesita restructurare pentru a supraviețui, iar tații cu copii dragi care depind de ei trebuie să fie eliminați cu sânge rece. Dar pentru a supraviețui? Pentru sustenabilitatea și prosperitatea companiei? Ce înseamnă această sustenabilitate și prosperitate? Este un mijloc de îmbogățire a unei familii de proprietari care nu valorează mai mult decât coaja de portocală? Este pentru existența continuă a unor industrii esențiale care contribuie la economia națională? Este o formă de donație către societate, ca în cazul întreprinderilor sociale?
Dacă ești CEO, ai nevoie de o definiție clară a acestor concepte. Pe scurt, pentru ce conduci? Să arunci la o parte „discuțiile metafizice” despre „egoism sau altruism” și să te întrebi pentru ce conduci? Ce este acel „ceva”? Se apropie mai mult de „egoism” sau de „altruism”? Acum rămâne doar răspunsul tău sincer.
Voi extinde puțin. Între un escroc de succes și un antreprenor eșuat, care este alegerea ta? După cum știi, mecanismul capitalismului nu ia în considerare aspectele calitative ale escrocului de succes și ale antreprenorului eșuat. Prin urmare, un escroc de succes poate fi evaluat ca un „îndeplinitor de sarcini” de succes în cadrul mecanismului capitalismului.
Cu toate acestea, capitalismul este doar o definiție a gândului (念) creat de sinapsele din capul uman. Dacă ești uman, nu ar trebui să fii uman? Și ceea ce arată cel mai clar umanitatea umanului este alegerea altruismului în fața dilemei între egoism și altruism.
Așadar... răspunsul a devenit mai simplu. Vei trăi ca un „avatar” care a îndeplinit cu succes sarcina în cadrul mecanismului capitalismului? Sau vei merge pe „calea îngustă” care păstrează umanitatea așa cum a exprimat Isus? Aceasta este întrebarea absolută care va determina lumina și întunericul afacerii tale. Indiferent dacă afacerea ta prosperă sau răstoarnă lumea, amintește-ți doar: alegerea ta a fost „calea îngustă”? Ai fost un „personaj de succes în misiunea capitalismului”?
Răspunsul este în tine.
