[magazine kave=Park Soo-nam, reporter] Coreea de Sud din 2025 pare să se bucure de o epocă culturală de glorie. K-POP nu mai este o muzică de margine în Asia, ci a crescut într-o industrie uriașă care amenință să devină parte din mainstream-ul pieței pop din lumea anglo-saxonă. BTS și BLACKPINK au deschis calea pentru numeroase grupuri junior care acum se grăbesc pe drumul pe care l-au trasat, iar dramele, filmele coreene și K-beauty au contribuit la 'K-Invasion', o invazie culturală considerată a depăși 'British Invasion' din anii 1960. Datele de la Biroul de Statistică și de la Vama arată exporturi care ating recorduri istorice, iar guvernul se grăbește să le laude ca fiind 'victoria puterii soft'.
Cu toate acestea, în spatele acestui succes strălucitor se află o 'realitate amară' pe care nimeni nu o observă sau pe care o ignoră cu bună știință. Cu cât succesul este mai mare, cu atât umbra sa devine mai adâncă. După ce luminile strălucitoare ale scenei se sting, fluxul de capital care stă la baza industriei de divertisment este blocat de mult timp. Acum asistăm la un fenomen ciudat în care rața de aur care produce K-POP, moare de foame înainte de a fi chiar despicată. Semnalul de alarmă al colapsului nu a fost un scandal cu idoli sau acuzații de plagiat muzical, ci a izbucnit tocmai din cele mai fundamentale și plictisitoare domenii, 'distribuție' și 'reglare'.
Pe 16 decembrie 2025, Curtea de Recuperare din Seul a declarat falimentul final al Interpark Commerce. Aceasta nu este doar închiderea unui simplu magazin online. Este căderea unei mărci simbolice, 'Interpark', care a scris istoria comerțului electronic din Coreea de Sud din anii 1990, și ruperea unei uriașe linii de distribuție care a susținut piața albumelor fizice K-POP. Numele care era familiar pentru fanii din străinătate ca loc de rezervare a biletelor pentru concerte și loc de cumpărare a albumelor, acum dispare în istorie, lăsând în urmă zeci de mii de creditori și sute de miliarde de won în plăți neefectuate.
Mulți cititori din străinătate și fani K-POP se vor întreba. "Interpark nu vinde încă bilete?" "Rezervarea biletelor pentru concertul Seventeen de anul viitor nu a fost făcută pe Interpark?" Această confuzie este un exemplu clar al complexității și înșelătoriei acestei situații. Acum trăim într-o structură anormală în care există 'două Interpark'. Interpark (Interpark Triple), care vinde bilete, a supraviețuit, dar Interpark (Interpark Commerce), care vinde albume, a murit.
Vrem să investigăm relațiile politice și economice (Polyconomy) care se află în spatele acestei simple știri despre falimentul unei companii. Vom urmări cum un imperiu de platforme uriașe, Qoo10, a rupt talia industriei K-POP în căutarea iluzorie a listării pe NASDAQ și cum practica anormală numită 'Miloneogi' (vânzarea forțată) a dus la o panică de faliment în lanț pentru agențiile mici, întâlnind o criză de lichiditate. Aceasta este cea mai profundă înregistrare despre capital, lăcomie și colaps, ascunsă în spatele dansurilor și cântecelor strălucitoare.
Pentru a înțelege prologul acestui colaps uriaș, trebuie mai întâi să urmărim traiectoria grupului Qoo10 și a liderului său, Gu Young-bae. Gu Young-bae este o figură proeminentă în istoria comerțului electronic din Coreea. A început Gmarket ca o afacere internă a Interpark și a crescut-o în cel mai mare open market din Coreea, vânzând-o în 2009 către eBay din SUA, creând astfel mitul 'Amazon-ului coreean'. Conform clauzei de neconcurență din Coreea, el a trecut în Singapore pentru a înființa Qoo10, vizând piața din Asia de Sud-Est pentru a-și relansa afacerea.
Problema este că ambiția sa nu s-a limitat la simpla operare a comerțului electronic. Obiectivul său final era listarea companiei de logistică Qoo10, 'Qxpress', pe NASDAQ. Listarea pe NASDAQ era cea mai bună scenă pentru maximizarea valorii corporative, dar pentru aceasta era necesară o 'expansiune' copleșitoare. Cel mai important indicator pentru a obține un avantaj în evaluarea listării era volumul de tranzacții (GMV) și volumul de mărfuri. Directorul Gu Young-bae a început o 'frenezia M&A (fuziuni și achiziții)' fără precedent pentru a crește aceste cifre într-un timp scurt.
Strategia de reintrare a Qoo10 pe piața coreeană, începută în 2022, a fost agresivă până la distrugere. TMON, WeMakePrice și Interpark Commerce. A cumpărat la prețuri derizorii sau prin schimb de acțiuni (swap) companii de social commerce și open market de primă generație care au dominat odată piața de distribuție din Coreea. La prima vedere, aceasta părea o întoarcere strălucitoare a imperiului Qoo10. A fost creat un gigant uriaș în top 4 al industriei.
Cu toate acestea, sursa fondurilor pentru aceste achiziții a fost problematică. Qoo10 a folosit practic 'coji goale' pentru a-și crește dimensiunea. Lipsit de active lichide, Qoo10 a format o structură de tip 'schemă Ponzi' prin care a folosit banii din vânzările companiilor achiziționate pentru a achiziționa alte companii sau pentru cheltuieli operaționale. A folosit banii clienților de la TMON pentru a acoperi pierderile de la WeMakePrice și banii de la WeMakePrice pentru a plăti produsele de la Interpark Commerce.
Această structură precariousă a căzut ca un domino în iulie 2024, când TMON și WeMakePrice nu au reușit să plătească sumele datorate vânzătorilor (incidentul Timef). A apărut o sumă astronomică de peste 1,2 trilion won în plăți neefectuate, ceea ce a fost înregistrat ca cel mai grav accident financiar din istoria industriei de distribuție din Coreea. Și unda de șoc s-a transferat imediat la Interpark Commerce, o altă filială a grupului.
Interpark Commerce avea un ciclu de plată ușor diferit de TMON sau WeMakePrice. Spre deosebire de alte filiale care aveau un ciclu de plată lunar, aceasta opera un sistem de plată săptămânal (Weekly Settlement), așa că la început s-a crezut că va suferi mai puțin. Cu toate acestea, încrederea pieței a fost nemiloasă. Odată ce problemele financiare ale întregului grup Qoo10 au fost dezvăluite, companiile de procesare a plăților (PG) și companiile de carduri au suspendat proactiv plățile către Interpark Commerce. Când vasele de sânge s-au blocat, inima s-a oprit instantaneu.
În august 2024, Interpark Commerce a solicitat, în cele din urmă, protecția judiciară. Au urmat 16 luni de dispute legale plictisitoare și încercări de vânzare, dar nu a apărut niciun 'salvator' care să preia o companie deja afectată de deteriorarea valorii brandului și de datorii care depășeau activele. Pe 16 decembrie 2025, declarația de faliment a instanței a fost o tragedie previzibilă. Instanța a pronunțat o sentință rece: "Valoarea de lichidare este mai mare decât valoarea de continuitate". Această frază din sentință a distrus un stâlp gigantic care susținea o parte a pieței de distribuție a albumelor K-POP.
Locul în care fanii K-POP din străinătate sunt cei mai confuzi este chiar aici. "Interpark a falimentat, dar de ce pot rezerva în continuare bilete pentru concerte pe Interpark?" Pentru a rezolva acest mister, trebuie să ne întoarcem în 2021.
Atunci, compania unicorn de platforme de divertisment Yanolja a achiziționat 70% din acțiunile Interpark pentru aproximativ 300 miliarde won. Planul Yanolja era clar. Era vorba despre a profita de cererea explozivă de călătorii și de piața biletelor pentru spectacole după pandemia COVID-19. Cu alte cuvinte, Yanolja dorea să obțină profit din diviziile 'tur' și 'bilete'. Pe de altă parte, diviziile 'shopping' și 'cărți (inclusiv albume)' care sufereau de pierderi constante erau ca o piatră de moară.
Astfel, Yanolja a efectuat o operație minuțioasă de divizare a Interpark.
Interpark Triple: Entitate deținută și operată direct de Yanolja. Se ocupă de afaceri de turism (aeriene/cazare) și bilete (spectacole/expoziții). Acestea sunt complet separate din punct de vedere financiar de incidentul Qoo10 și continuă să dețină prima poziție în industrie.
Interpark Commerce: Entitate separată creată prin desprinderea afacerilor de shopping și cărți/albume. În aprilie 2023, Yanolja a vândut integral această povară lui Qoo10.
Problema este că puterea de brand a 'Interpark' era extrem de puternică. Qoo10 a obținut dreptul de a folosi numele 'Interpark' pentru o anumită perioadă de timp în timpul achiziției Interpark Commerce. În ochii consumatorilor, părea că doar meniul s-a mutat pe același site 'Interpark', dar în realitate, circulau între două rețele complet diferite.
Biletele mergeau în seiful Yanolja, iar albumele în seiful Qoo10. Când incidentul Qoo10 a izbucnit în 2024, Yanolja a acționat imediat pentru a se distanța. A afișat un anunț mare care spunea: "Interpark Triple și Interpark Commerce sunt companii separate" și a notificat Qoo10 despre rezilierea contractului de utilizare a brandului. Chiar și Interpark Commerce a încercat să se rebranduieze sub un nou nume, 'Byzle', pentru a supraviețui, dar aceasta era doar o vopsire a unei nave care se scufunda deja.
Aceste daune cauzate de divizarea complexă a companiilor au fost transferate direct consumatorilor, în special fanilor K-POP. Să presupunem că un fan a reușit să rezerve un bilet pentru concertul Seventeen pe Interpark Ticket (Triple) și a cumpărat un album pe Interpark Books (Commerce) pentru a se înscrie la o sesiune de autografe. Biletul pentru concert este livrat normal și spectacolul se desfășoară fără probleme. Cu toate acestea, albumul nu ajunge. Când apasă butonul de verificare a livrării, apare doar mesajul de eroare "Nu există comenzi în istoric". Serviciul clienți nu răspunde la apeluri, iar cererile de rambursare sunt respinse din cauza unei erori de sistem. Fanii sunt furioși, dar nu au niciun țap ispășitor. Pe comunitățile internaționale de fani, cum ar fi Reddit și Twitter, au continuat să apară plângeri precum "Albumul comandat de pe Interpark Global nu a ajuns de 6 luni" și "Banii mei au dispărut" pe parcursul anului 2025. Aceasta nu era o simplă întârziere în livrare, ci o situație de 'evaporare' în care grupul Qoo10 a folosit banii din vânzări și nu mai avea bani pentru a plăti produsele.
Falimentul Interpark Commerce depășește problema vânzării câtorva albume, zguduind întreaga industrie K-POP din cauza structurii anormale de distribuție numită 'Miloneogi'. Această practică a devenit comună în anii 2020, pe măsură ce competiția pentru recordurile de vânzări în prima săptămână a devenit intensă.
[Principiul de funcționare al Miloneogi]
Precomandă (Pre-order Bulk): Agențiile solicită distribuitorilor (Interpark Commerce etc.) să precomande mii sau zeci de mii de albume pentru a crește recordurile de vânzări în prima săptămână.
Organizarea de evenimente: Distribuitorii planifică evenimente precum sesiuni de autografe și apeluri video (video fan sign) pentru a epuiza acest stoc uriaș. Fanii cumpără zeci de albume pentru a-și crește șansele de câștig.
Întârzierea plăților: Distribuitorii primesc imediat bani de la fani, dar plățile către agenții sunt efectuate conform unui ciclu de plată convenit.
Această structură funcționează doar atunci când 'încrederea' și 'fluxul de numerar' sunt fluide. Agențiile investesc în producția de albume și cheltuieli de marketing, iar recuperarea acestor fonduri depinde de distribuitori. Cu toate acestea, distribuitorul Interpark Commerce a falimentat. Banii faniilor au fost folosiți pentru a acoperi datoriile Qoo10, iar banii pe care agențiile ar fi trebuit să-i primească pentru albume s-au evaporat.
Agențiile mari precum HYBE, SM și JYP au capacitatea de a-și întări rețelele de distribuție (Weverse Shop, JYP Shop) sau de a suporta pierderile datorită capitalului lor imens. Problema este cu agențiile mici și mijlocii, care își acoperă majoritatea costurilor de producție a albumelor, filmării videoclipurilor muzicale și antrenamentului stagiari prin 'plăți în avans' sau veniturile din vânzările de albume. Practica de a oferi 'plăți în avans' de către distribuitori agențiilor, cu promisiunea că "dacă ne oferiți drepturi exclusive de distribuție, vă vom împrumuta 1 miliard won", este un secret deschis și o dependență în industrie.
Sumele neplătite blocate în Interpark Commerce, care se ridică la sute de milioane sau chiar miliarde de won, reprezintă o condamnare la moarte pentru agențiile mici. Chiar și agențiile de mijloc, cum ar fi Fantagio, se confruntă cu presiuni fiscale și datorii, în timp ce agențiile mai mici se închid fără a lăsa urme. Așa cum a spus reporterul Park Soo-nam, "o țară în care succesul devine o povară", agențiile care vând multe albume și stabilesc recorduri de vânzări în prima săptămână sunt cele care suferă cele mai mari pierderi din cauza datoriilor către Interpark Commerce.
Aici cititorii nu trebuie să confunde 'achiziția de albume' cu 'Miloneogi'.
Achiziția de albume: O acțiune ilegală evidentă în care agenția cumpără albume cu propriul său bani pentru a manipula clasamentele.
Miloneogi (vânzare forțată): O metodă prin care distribuitorul preia stocul și îl vinde fanilor prin sesiuni de autografe etc. Din punct de vedere legal, este o zonă gri, dar este criticată ca o practică excesivă care stoarce banii fanilor.
Această situație nu este o achiziție ilegală, ci un accident financiar care a izbucnit dintr-o practică de vânzare forțată mascată sub aparența legalității, care a întâlnit problemele financiare ale distribuitorului. Distribuitorul a folosit banii fanilor ca 'venituri viitoare' (Pre-spending), iar când bula a explodat, a rămas doar o masă de datorii.
În 2023, vânzările de albume fizice K-POP au depășit pentru prima dată 100 de milioane de unități, atingând un vârf. Cu toate acestea, în doar un an, în 2024, piața s-a răcit brusc. Conform datelor Circle Chart, vânzările de albume fizice în 2024 au scăzut cu 19,5% față de anul precedent, ajungând la aproximativ 92,7 milioane de unități. Aceasta a fost prima scădere (De-growth) în 10 ani, după 2014.
Această tendință de scădere a continuat și în 2025. Conform statisticilor de comerț exterior ale Vămii, exporturile de albume în 2024 au crescut cu doar 0,55% față de anul precedent, practic oprind creșterea, iar exporturile către cea mai mare piață, Japonia, au scăzut cu 24,7%. Experții interpretează aceasta ca o 'oboseală a fandomului' și 'corectare a pieței', dar aceasta nu este o simplă oboseală, ci o 'criză de credit' forțată cauzată de colapsul financiar al distribuției.
Industria de conținut din Coreea se confruntă în esență cu 'dilema subcontractorului'. Chiar dacă 〈Squid Game〉 de la Netflix a avut un succes uriaș, majoritatea drepturilor de proprietate intelectuală (IP) și veniturile sunt preluate de platformă, la fel și K-POP, care depinde de sănătatea platformelor de distribuție (Interpark, Yes24, Aladin etc.) care controlează vânzările de albume. Falimentul Interpark Commerce a făcut ca banii să nu mai circule pe piață. Distribuitorii, confruntându-se cu o criză de lichiditate, au redus sau eliminat plățile în avans către agenții, pierzând capacitatea de a absorbi volumele de vânzare forțată. A apărut o situație în care "nu se pot produce albume din cauza lipsei de fonduri".
Aceasta este similară cu fenomenul de 'polarizare multiplă' din piața imobiliară. Agențiile mari își găsesc calea de supraviețuire prin livrări directe globale (D2C) și colaborări cu case de discuri internaționale, în timp ce agențiile mici, care depind de rețelele de distribuție interne, se prăbușesc. În 2025, asistăm la dispariția taliei pieței K-POP și la polarizarea între un număr foarte mic de super IP-uri și multe companii mici.
Cei mai afectați de falimentul Interpark Commerce sunt agențiile din punct de vedere financiar, dar din punct de vedere psihologic, fanii K-POP din întreaga lume. În special pentru fanii din străinătate, 'achiziția directă' este un proces complicat și nesigur, iar această situație a transformat acea nesiguranță în realitate. Pe comunități precum Reddit, a apărut expresia "Comanda mea a devenit un fantomă (Ghost Order)". Banii au dispărut, dar istoricul comenzilor s-a evaporat, iar nu există niciun loc unde să se facă întrebări. Aceasta nu este o simplă nemulțumire de serviciu, ci duce la 'Discountul Coreean (Korea Discount)'. O percepție s-a răspândit că "a cumpăra direct de pe site-urile coreene este riscant", iar fanii din străinătate caută Amazon sau revânzători locali, ceea ce duce în cele din urmă la o scădere a marjei de profit pentru agențiile coreene.
Criza grupului Qoo10 a dus și la paralizarea companiei de logistică Qxpress. Volumele care erau livrate în străinătate prin Interpark Commerce au fost blocate în porturi și depozite din cauza problemelor de operare ale Qxpress. Un fan japonez a declarat: "Am comandat produse de la Caratland (întâlnirea fanilor Seventeen) din 2025, dar nu le-am primit nici după 6 luni de la eveniment". Paralizarea logisticii duce la distrugerea experienței fanilor (Fan Experience). Actul de a cumpăra un album nu este doar un consum, ci un ritual de a susține artistul, iar acest ritual este afectat de înșelăciune și întârzieri în livrare, accelerând astfel pierderea fandomului.
Procedura de faliment a Interpark Commerce va continua până în februarie 2026, când se vor primi cereri de creanță, iar în martie va avea loc o dată de investigație. Cu toate acestea, să fim realiști, șansele ca creditorii obișnuiți (agenții și consumatorii) să-și recupereze banii sunt slabe. Activele companiilor de platformă sunt în mare parte active intangibile, iar valoarea brandului a ajuns deja la zero.
Acum, ceea ce este necesar nu este un 'remediu post-factum', ci o intervenție fundamentală. Legile actuale, cum ar fi 'Legea de dezvoltare a industriei culturii populare' sau 'Legea de promovare a industriei muzicale', au prevederi de pedeapsă pentru acte precum achiziția de albume, dar nu există măsuri financiare pentru a preveni utilizarea necorespunzătoare a fondurilor de plată de către platforme. Este urgent să se întărească obligația de 'escrow' pentru a împiedica companiile de comerț electronic să folosească banii din vânzări ca fonduri operaționale și să se lege legal ciclurile de plată prin 'Legea a doua împotriva punctelor de fuziune' și 'Legea a doua împotriva Qoo10'.
Căderea Interpark Commerce este cel mai tragic manual care arată cum capitalul lacom poate distruge industria culturală. Visul directorului Gu Young-bae de a fi listat pe NASDAQ a fost un castel de nisip construit pe lacrimile multor întreprinderi mici și artiști. Dar criza este, de asemenea, o oportunitate. Această situație ar trebui să determine industria K-POP să se elibereze de dependența anormală de 'Miloneogi'. În loc să ne concentrăm pe o cifră falsă de 100 de milioane de vânzări, este esențial să creăm o structură de distribuție transparentă și o cultură sănătoasă a fandomului pentru a menține pe termen lung 'K-Invasion'.
O țară în care succesul nu devine o povară, o țară în care transpirația artiștilor nu este folosită pentru a plăti datoriile platformei. Aceasta este adevărata 'standard global' pe care ar trebui să ne îndreptăm în K-POP.
