검색어를 입력하고 엔터를 누르세요

Cel mai bun film de investigație din Coreea de Sud: 'Amintiri din crime'

schedule 입력:

Un film plin de intensitate, fără nicio lacună pe parcursul a două ore

Pe marginea unui câmp inundat de ploaie, poliția și localnicii sunt amestecați. Filmul lui Bong Joon-ho, 'Amintiri din crime', începe chiar din acest noroi. Dacă thrillerele de crimă din Hollywood, precum 'Zodiac' sau 'Seven', încep în întunericul orașului, 'Amintiri din crime' începe sub soarele de amiază al satului coreean, dar într-un loc acoperit de noroi imposibil de spălat.

Detectivul din sat, Park Du-man (Song Kang-ho), se confruntă cu prima sa victimă într-o atmosferă de piață, unde copiii se joacă și curioșii se plimbă. Ar fi o viziune care ar face echipa de investigație științifică din 'CSI' sau 'Criminal Minds' să leșine. Cadavrul unei femei este aruncat brutal pe câmp, iar detectivii calcă fără milă pe pământul umed, lăsând urme. În loc de știință, detectivul din sat are doar încrederea în 'intuiție', 'priviri' și 'bârfele din sat' pentru a prinde criminalul. Park Du-man este personajul central al acestei viziuni rurale.

Park Du-man strigă martorilor să 'se uite cu atenție' în loc să folosească hipnoza unui 'profilator', iar celor pe care îi suspectează le aplică lovituri și violență în loc de dovezi. Pentru el, investigația nu este o profilare logică ca în 'Mindhunter', ci mai degrabă un 'talent de a alege pe cineva care arată nepoliticos'. Este o combinație stranie de comedie și tragedie, ca și cum inspectorul Clouseau din 'Pink Panther' ar prelua un caz real de crimă.

Alături de el se află colegul său, Jo Yong-gu (Kim Roe-ha), care exercită o violență și mai primitivă. Tortura aproape că devine o formă de abuz, iar interogatoriile care impun mărturisiri false sunt metodele pe care le folosesc în mod obișnuit. Dacă scena de tortură din seria 'Bourne' este o exagerare cinematografică, violența poliției din 'Amintiri din crime' este atât de realistă încât devine incomodă. Cu toate acestea, ei se consideră 'de partea justiției'. Până când nu au loc crime în serie într-un mic sat, această credință nu a fost pusă la îndoială.

Dar într-o zi ploioasă, o serie de crime brutale care vizează doar femeile schimbă atmosfera. Într-o noapte în care o melodie specifică răsună la radio, o femeie îmbrăcată în roșu dispare, iar a doua zi, cadavrul ei este descoperit fără greș. Ca un mesaj codificat din 'Zodiac', acest tipar devine semnătura criminalului. Evenimentele încep să dezvăluie o structură, iar satul devine cufundat în frică, ca în 'Procesul vrăjitoarelor din Salem'.

Presiunea de sus crește, iar presa râde de poliția incompetentă, tratând cazul ca o evaluare a filmului de către 'Empire'. În acest context, apare Seo Tae-yoon (Kim Sang-kyung), trimis din Seul. Stilul său de investigație este complet opus lui Park Du-man. El blochează locul crimei cu bandă adezivă și pune accent pe ipoteze, logică și analiză de date. Odată ce 'raționalitatea' din Seul și 'investigația intuitivă' din provincie se reunesc sub același acoperiș, tensiunea din echipa de investigație începe să crească treptat.

Du-man și Tae-yoon nu se încred deloc unul în celălalt la început. Pentru Du-man, Tae-yoon este un detectiv urban care se comportă ca Sheldon din 'Teoria Big Bang', iar pentru Tae-yoon, Du-man este doar un detectiv de sat care lovește oamenii fără dovezi, asemănător cu un membru al echipei de exterminare a zombiilor din 'The Walking Dead'. Cu toate acestea, crimele în serie nu le oferă timp să-și protejeze mândria.

Cadavrele continuă să fie descoperite, iar suspecții care păreau promițători au alibiuri sau, ca Raymond din 'Rain Man', rămân doar persoane cu dizabilități mintale care au suferit o prăbușire mentală. În acest proces, violența și incompetența poliției, precum și atmosfera vremii, sunt expuse fără milă. Drumurile întunecate, cu lămpi insuficiente, căile ferate care străbat fabricile și cultura de a însoți femeile acasă devin strategii de supraviețuire pe timp de noapte umplu ecranul. Dacă New York-ul din 'Taxi Driver' era orașul crimei, Hwasung din 'Amintiri din crime' este un sat în care siguranța a dispărut.

Pe măsură ce crimele în serie continuă, anxietatea din interiorul poliției se apropie de punctul de explozie. Du-man devine din ce în ce mai obsedat de singura sa armă, intuiția sa, care îi spune că 'poate recunoaște pe cineva doar uitându-se la fața lui', iar Tae-yoon încearcă să rămână calm, dar se confruntă cu o investigație care se abate constant și cu dovezi contradictorii, ceea ce îi dezvăluie fisuri. Pare că toți personajele din film se zbuciumă într-o ceață gigantică, asemănătoare cu o gaură neagră din 'Interstellar'.

Publicul se simte confuz, având impresia că cineva ar putea fi criminalul, dar apoi se trezește din nou în confuzie când vede alibiuri care se prăbușesc în următoarea scenă. Nu există o întorsătură clară, precum în 'The Usual Suspects', și nu se împinge dilema morală la extrem, ca în 'Prisoners'. Investigația pare să se învârtă în cerc, dar în centrul acestui cerc se află mereu cadavrele victimelor abandonate brutal.

Pe măsură ce filmul avansează, se concentrează pe schimbările interioare ale celor doi detectivi, Park Du-man și Seo Tae-yoon. Cei care la început se râdeau unul de altul, încep să se îndrepte într-o direcție comună sub obsesia de a crede că 'poate acesta este criminalul'. Asemenea lui Batman din 'The Dark Knight' care îl urmărește pe Joker, și ei îl urmăresc pe criminalul invizibil. Dovezile sunt insuficiente, iar investigația științifică este blocată de limitele vremii, iar acest gol este umplut de emoțiile și violența celor doi.

În scenele în care se confruntă în cele din urmă cu 'un singur om', filmul ridică toată tensiunea acumulată. Cu toate acestea, 'Amintiri din crime' nu promite o soluție satisfăcătoare, precum 'Dirty Harry', sau o justiție perfectă, ca în 'The Silence of the Lambs'. Ce înseamnă finalul și ultima privire rămâne o problemă pe care publicul trebuie să o reflecteze după ce părăsește sala de cinema. Ultima privire este la fel de memorabilă ca privirea lui Roy Batty din 'Blade Runner' înainte de a muri.

Completând mâncarea cu 'Bongtail' bazat pe fapte reale

Valoarea artistică a 'Amintirilor din crime' constă în faptul că, deși se bazează pe fapte reale, continuă să împingă întrebările dincolo de acestea. La sfârșitul anilor 1980, subiectul greu al cazului real de crime în serie din Hwasung este tradus de regizorul Bong Joon-ho nu ca o simplă reconstituire sau un thriller provocator, ci ca o dramă istorică și umană.

Spațiul rural din film, Hwasung, este o imagine a fundăturilor din istoria modernă a Coreei. La sfârșitul regimului militar, poliția nu a fost complet influențată de vântul democratizării, iar practicile de investigație aveau o concepție slabă despre drepturile omului, iar atmosfera socială era insensibilă la problemele de violență sexuală și siguranța femeilor. Dacă 'Mad Men' a surprins discriminarea de gen din America anilor 1960, 'Amintiri din crime' surprinde insensibilitatea față de siguranța femeilor din Coreea anilor 1980. Filmul nu critică direct aceste elemente, ci le arată în mod deschis, lăsând publicul să judece.

Puterea regiei strălucește în detalii. Scenele cu câmpurile inundate, fumul care iese din coșurile fabricilor și anxietatea care se strecoară printre elevii de școală primară care pleacă în excursie sunt nu doar fundaluri, ci dispozitive care reglează tonul emoțional. Setarea în care plouă în fiecare noapte în care au loc crime este simbolică din punct de vedere genului, precum ploaia constantă din 'Blade Runner', și funcționează ca un element care spală dovezile.

Scenele în care detectivii caută locul crimei par a fi o luptă zadarnică pentru a urmări 'adevărul care deja se șterge'. Asemenea lui Sisif care împinge o piatră, detectivii urmăresc dovezile care dispar. Acest spațiu și timp nu rămâne doar o 'poveste veche' pentru publicul de astăzi. Evocă umbrele societății coreene care continuă să existe. Dacă 'Parasite' a abordat problemele de clasă actuale, 'Amintiri din crime' abordează problemele sistemice din trecut. Și acel trecut este încă în curs de desfășurare.

Performanțele actorilor sunt de un nivel comparabil cu 'Daniel Day-Lewis'. Park Du-man, interpretat de Song Kang-ho, provoacă râsul ca un detectiv de sat incompetent și neglijent, asemănător cu inspectorul Clouseau din 'Pink Panther', dar pe măsură ce timpul trece, el suportă greutatea tragediei generate de incompetența sa. Privirea lui se schimbă complet între începutul și sfârșitul filmului.

Privirea relaxată de la început devine un abis de frică, vinovăție, furie și descurajare în a doua parte. Asemenea lui Travis Bickle din 'Taxi Driver' care coboară în nebunie, Park Du-man se adâncește și el în mlaștina obsesiei. Seo Tae-yoon, interpretat de Kim Sang-kyung, apare ca un exemplu de 'raționalitate' din Seul, dar în cele din urmă devine o victimă a cazului. Dacă Benedict Cumberbatch din 'Sherlock' privește cazul fără emoții, Seo Tae-yoon al lui Kim Sang-kyung explodează în emoții reprimate.

Când fața care a reprimat emoțiile explodează în furie insuportabilă, publicul simte că acest film nu este doar un simplu thriller de investigație. Prezența personajelor secundare este, de asemenea, puternică. Violentul detectiv Jo Yong-gu și loialitatea sa, precum și expresiile îngrijorate ale suspecților dubioși evocă 'fața acestei epoci' pe parcursul întregului film.

Unul dintre motivele pentru care această lucrare este iubită de public este că reușește să mențină un echilibru excelent între distracția de gen și frigul cazului nerezolvat. Scenele slapstick care provoacă râsul, peisajul comic al unei secții de poliție rurale asemănătoare cu 'Brooklyn Nine-Nine' și replicile rurale sunt plasate corespunzător, oferind spectatorilor o pauză.

Dar acel râs nu durează mult. Cadavrele care apar imediat, poveștile victimelor și investigația care continuă transformă râsul spectatorilor în vinovăție. Această ritmicitate creează esența unică a 'Amintirilor din crime'. O emoție ciudată, ca și cum ai râde, dar imediat simți că gâtul ți se usucă. Dacă 'Jojo Rabbit' a amestecat comedia cu tragedia, 'Amintiri din crime' amestecă slapstick cu frica.

Un alt aspect important este că filmul nu oferă 'răspunsuri'. Nu dă un răspuns clar la întrebarea cine este criminalul, dacă alegerile poliției au fost corecte sau ce ne-a lăsat acest caz. Ca un titirez din 'Inception', ultima scenă lasă spectatorii cu întrebări. În schimb, pune întrebări fiecărui spectator.

Întrebări precum: "Chiar suntem atât de diferiți de acea epocă?", "Noi, în prezent, nu lăsăm cumva tragedia cuiva să continue în alte moduri?" Aceste întrebări fac ca filmul să fie captivant, chiar și după vizionări repetate, asemănător cu 'Citizen Kane'. Scenele și emoțiile care atrag atenția se schimbă în funcție de timp și de vârsta spectatorului.

Înfricoșător, dar oarecum amar

Dacă ești un spectator care caută thrillere de investigație bine realizate, precum 'Zodiac', 'Seven' sau 'The Silence of the Lambs', 'Amintiri din crime' este aproape o necesitate. Nu doar că depășește plăcerea de a ghici cine este criminalul, ci oferă și o privire asupra umanității și atmosferei vremii care se dezvăluie în procesul de investigație. Procesul de a privi între piesele puzzle-ului este mai interesant decât simpla asamblare a acestuia.

De asemenea, acest film este foarte recomandat celor care doresc să privească trecutul societății coreene dintr-o altă perspectivă. Nu este vorba despre anii 1980, așa cum sunt prezentați în manualele de istorie sau în documentarele precum 'Vreau să știu asta', ci despre amintirile 'vieții cotidiene' realizate în secțiile de poliție rurale, câmpuri și străduțe. Și în interiorul acestora, s-ar putea să descoperi probleme structurale care continuă să se repete. Problemele legate de sistemul polițienesc și judiciar, siguranța femeilor și modul în care sunt raportate de presă sunt mai profunde și mai extinse decât s-ar putea crede.

În cele din urmă, pentru spectatorii interesați de neputința și obsesia umană, precum și de lupta de a găsi un sens în acestea, 'Amintiri din crime' va rămâne în memorie. După ce vizionezi acest film, este foarte probabil ca ultima replică a lui Park Du-man și privirea sa să nu-ți părăsească mintea.

Acea privire se îndreaptă nu doar către criminalul cazului nerezolvat, ci poate și către noi, cei din afara ecranului. Acest film pune întrebarea, fără milă, dar insistent: "Ce am făcut atunci și ce facem acum?" Pentru cei care doresc să se confrunte cu astfel de întrebări, 'Amintiri din crime' rămâne o lucrare relevantă, care va continua să fie evocată. Deși criminalul a fost prins în 2019, întrebările pe care filmul le ridică așteaptă încă răspunsuri.

×
링크가 복사되었습니다