Hangul este un sistem de scriere unic și științific, fără precedent în istoria scrierii mondiale. De la crearea sa de către Regele Sejong, a fost lăudat ca un alfabet care poate fi învățat „într-o dimineață”, dar tendințele recente de cercetare depășesc excelența sa istorică. În special, cartea Analyzing the Korean Alphabet: The Science of Hangul scrisă de profesorul Hye K. Pae în 2024, reexaminează Hangul din perspectiva psiholingvisticii moderne și a grafolingvisticii, dezvăluind mecanismele uimitoare prin care creierul uman procesează Hangul.
Hangul, nu doar un alfabet simplu, ci un sistem 'morfosilabic'
Clasificarea Hangul doar ca un 'alfabet' nu explică pe deplin caracteristicile sale structurale. Profesorul Pae definește Hangul ca un 'alfabet morfosilabic'. Acesta înseamnă că, deși are caracteristici de scriere fonemică, vizual este scris în blocuri silabice și păstrează forma morfemelor.
Alfabetul latin, de exemplu, are o relație arbitrară între forma și sunetul literelor. Însă Hangul este singurul script featural din lume care vizualizează caracteristicile sunetului prin adăugarea de trăsături la consoane (ㄱ, ㄴ, ㅁ etc.). Cea mai mare caracteristică este că nu folosește scrierea liniară a consoanelor și vocalelor, ci adoptă metoda de 'scriere bloc' în care sunt aranjate într-un spațiu pătrat. Acest lucru conferă Hangul o structură geometrică bidimensională care crește semnificativ densitatea informației.
Complexitatea vizuală crește eficiența lecturii
Structura de scriere bloc a Hangul are o complexitate vizuală mai mare decât alfabetul latin cu mai puține trăsături. Totuși, cercetările au arătat că această complexitate nu împiedică eficiența lecturii, ci o stimulează. Acest lucru este explicat prin teoria 'încărcării foveale'. Hangul prezintă informațiile într-un mod compact, reducând numărul de sărituri ale ochilor și permițând obținerea mai multor informații cu o singură fixare a privirii. Astfel, densitatea informației pe unitatea de suprafață este mai mare, accelerând viteza de citire.
Lectura Hangul din perspectiva neuroștiinței: un duet de analiză și intuiție
Mecanismul cognitiv al lecturii Hangul este caracterizat de coexistența procesării constituente și a procesării gestaltice.
Procesarea constituentei: Cititorii începători sau cei care întâlnesc cuvinte necunoscute decodează individual consoanele și vocalele din interiorul blocului. Regularitatea ridicată a Hangul ajută acest proces de jos în sus.
Procesarea gestaltică: Cititorii experimentați recunosc blocurile silabice frecvent întâlnite ca o imagine holistică. Este posibilă o procesare de sus în jos care permite accesul imediat la semnificația cuvântului fără a analiza literele individuale.
Pentru a explica acest lucru, profesorul Pae propune 'Modelul Sinergic'. Cititorii nu procesează secvențial sau paralel forma vizuală, sunetul și semnificația, ci le procesează integrat pentru a atinge eficiența optimă a lecturii.
Dincolo de perfecțiune: echilibrul unui sistem 'aproape optim'
Analiza științifică evaluează Hangul ca un sistem 'aproape optim'. Acesta este rezultatul găsirii unui echilibru subtil între ușurința învățării și eficiența utilizării. Notarea morfosilabică (de exemplu, nu se scrie '갑시' pentru '값이') a crescut ușor dificultatea scrierii, dar a maximizat eficiența lecturii prin permiterea cititorilor să înțeleagă vizual semnificația imediat.
În mediul digital modern, statutul Hangul a fost și mai mult consolidat. Metodele de introducere a textului pe dispozitive mobile, cum ar fi metoda Cheonjiin, demonstrează că principiul combinatoriu al Regelui Sejong se potrivește perfect cu interfețele digitale ale secolului XXI. Hangul nu este doar un patrimoniu cultural național, ci și unul dintre cele mai inteligente și eficiente sisteme de transmitere a informațiilor concepute de omenire, având o valoare ridicată de cercetare în neuroștiință.
