[magazine kave=Lee Tae-rim reporter]
În fața numelui Park Jimin se află întotdeauna „scena”. A început să danseze nu ca un simplu hobby, ci ca o căutare a limbajului inimii. Născut pe 13 octombrie 1995 în Busan, băiatul avea un simț deosebit de sensibil. Simțea mai întâi ritmul din peisajul văzut cu ochii și, când muzica începea să curgă, corpul său reacționa natural. În copilărie, a intrat la Liceul de Arte din Busan, specializându-se în dans modern. Încă din perioada școlii, talentul său a ieșit în evidență, fiind considerat unul dintre cei mai buni dansatori din școală și câștigând premii la concursuri de dans, pregătindu-se astfel să devină centrul scenei. A fost invitat să participe la audițiile Big Hit Entertainment datorită talentului său remarcabil. După ce a primit vestea că a fost acceptat, s-a mutat la Seul în 2012 pentru a începe viața de stagiar.
Deși Jimin a fost ultimul care s-a alăturat BTS, a evoluat mai rapid decât oricine altcineva. Simțul său corporal, format prin dans, s-a integrat rapid în ritmul muzicii, iar expresivitatea sa delicată a devenit centrul performanței. Totuși, procesul nu a fost deloc ușor. Între membrii deja aproape perfecți, el s-a forțat continuu. După ce repetițiile se terminau, rămânea singur pentru a repeta coregrafia și își corecta expresiile în fața oglinzii, analizându-se ca și cum s-ar diseca. „Perfecțiunea pe scenă” a provenit mai mult dintr-un antrenament personal intens decât din talentul înnăscut. Pe 13 iunie 2013, în ziua debutului BTS, Jimin a urcat pe scenă ca dansator principal și vocalist principal. Sub lumina albă, cu o concentrare neobișnuită pentru un debutant, și-a lăsat amprenta asupra lumii. De atunci, nu a tratat niciodată scena cu ușurință.
Imediat după debut, BTS nu a avut parte de un succes rapid. Nu făceau parte dintr-o agenție mare și direcția muzicală era neobișnuită. Totuși, Jimin a ieșit în evidență. Dansul său era mai mult despre emoție decât despre tehnică, iar acea emoție atingea inimile celor care priveau scena. Pe măsură ce timpul trecea, prezența lui Jimin a devenit axa centrală a echipei. El era artistul care completa vizual performanțele BTS și vocalistul care amplifica emoțiile muzicale.
În jurul anului 2015, pe măsură ce BTS creștea, Jimin a întâlnit un punct de cotitură muzical cu piese precum „I Need U” și „Run”. Expresiile sale pe scenă nu erau doar acte, ci deveneau „fluxuri de emoții”. Abilitatea sa de a alinia fiecare mișcare, fiecare vârf de deget cu linia emoțională a muzicii era unică. Fanii numeau dansul său „dans narativ”. Scena sa avea o poveste. Fie că era vorba de tristețe sau bucurie, amplitudinea emoțiilor era transmisă natural prin scenă. Când dansa, cei care priveau nu „ascultau” muzica, ci o „vedeau”.
După 2016, pe măsură ce BTS a început să atragă atenția mondială, numele lui Jimin a început să strălucească alături de ei. Nu era doar „membrul care dansează bine”, ci a devenit figura care dădea formă emoțiilor echipei. În piesa solo „Lie” de pe albumul „Wings” din 2016, Jimin a exprimat vocile interioare care îl constrâng. Vocalele dramatice și regia scenei erau aproape de „arta scenei”. Prin „Lie”, fanii au realizat că el nu era doar un idol, ci un artist. Coregrafia acestei piese a dărâmat granițele dintre simțul său de dans și performanța idolului, rămânând o scenă simbolică a sa.
În 2018, cu „Serendipity”, s-a deschis o nouă lume a lui Jimin. Tonul său cald și delicat și scena care a transpus iubirea într-o sensibilitate cosmică au stârnit admirația fanilor din întreaga lume. Chiar și după ce cântecul s-a terminat, publicul nu și-a putut trage răsuflarea. Nu a fost doar un cântec, ci o „vizualizare a emoției iubirii”. Fanii au numit acel moment „scena în care Jimin devine artă”. În 2020, „Filter” a arătat diversitatea sa dintr-o altă perspectivă. Abilitatea sa de a se transforma în funcție de concept, de a exprima liber multiplele sale identități, a fost un experiment care a arătat cât de mult se poate extinde ca performer.
Performanța sa este indiciul final care completează muzica. Pe scenă, Jimin citește cu precizie fluxul și ridică emoțiile. Expresiile sale transpun versurile cântecului ca pe un dialog, iar mișcările sale trasează curba emoțiilor. Acea naturalețe captivează oamenii. Când își răsucește corpul, se simte disperare, iar când își deschide vârfurile degetelor, se simte salvare. De aceea, fanii îl numesc „dansatorul emoțiilor”. Profunzimea emoțiilor sale este proporțională cu cantitatea de lacrimi vărsate în spatele scenei. Obsesia pentru perfecțiune, caracterul său dur cu sine însuși, auto-critica după greșeli. Dar toate aceste procese au făcut ca scena sa să fie aproape de perfecțiune.
Din 2018, BTS a urcat pe vârful topurilor Billboard, îndreptându-se spre centrul lumii. Deși au primit aplauzele fanilor prin numeroase ceremonii de premiere și turnee, în toate acele momente, Jimin a considerat scena nu ca o „obligație”, ci ca o „expresie”. În repetițiile de dinaintea scenei, el rămânea întotdeauna cel mai târziu. Chiar și la cea mai mică deviere, își ajusta din nou coregrafia și verifica cu atenție fiecare notă. De aceea, ceilalți membri îl numesc „perfecționistul scenei”.
Motivul pentru care Jimin este iubit de public nu este doar talentul său. Performanța sa depășește tehnica și vizează „transmiterea emoțiilor”. Dansul este un dialog cu publicul, iar cântecul este limbajul acelui dialog. Ceea ce arată nu este „frumusețea”, ci „sinceritatea”. Fanii citesc sinceritatea în privirea sa. Chiar și pe scenă, nu își pierde căldura față de oameni, iar acesta este cel mai mare farmec al lui Jimin.
În octombrie 2022, activitățile de grup ale BTS s-au oprit temporar, iar fiecare membru a început să-și urmeze cariera solo. Atunci, Jimin a decis să-și dezvăluie pe deplin propria lume. În martie 2023, a lansat primul său album solo „FACE”. Albumul a fost o înregistrare autobiografică care a dezvăluit interiorul lui Jimin așa cum este. Piesa pre-lansată „Set Me Free Pt.2” a exprimat dorința de libertate printr-o performanță explozivă, iar piesa principală „Like Crazy” a desenat cu finețe textura emoțiilor delicate. Tonul lui Jimin a devenit mai matur, iar performanța sa s-a extins și mai mult artistic. Această piesă a ajuns pe locul 1 în topul „Hot 100” al Billboard, lăsând o amprentă istorică ca primul artist solo coreean care a ajuns pe primul loc. A urmat evaluarea că „lumea a înțeles emoțiile lui Jimin”.
Videoclipul muzical al piesei „Like Crazy” a fost o operă lirică care a traversat granițele dintre iubire și pierdere, realitate și fantezie. Fanii l-au numit „filmul lui Jimin”. Pe ecran, el era tânărul care se confrunta cu singurătatea și, în același timp, artistul care transforma emoțiile în artă. În această perioadă, Jimin a devenit conștient de sine ca artist. Într-un interviu, a spus că „de fiecare dată când sunt pe scenă, dispar și rămân doar emoțiile”. Așa cum a spus, scena sa a fost întotdeauna autentică.
La sfârșitul anului 2023, a început să activeze ca ambasador al unei mărci globale de modă, devenind un icon remarcat și în industria modei. Chiar și în afara scenei, prezența sa elegantă și naturală a dat naștere termenului „stilul Jimin”. Totuși, nu a uitat niciodată esența. A subliniat că muzica este centrul său și că, în cele din urmă, este o persoană care trăiește pe scenă.
Jimin s-a întors pe scenă în decembrie 2025, după ce a fost eliberat din serviciul militar. Chiar și în timpul serviciului militar, nu a pierdut legătura cu fanii și a pregătit muzică nouă prin schițe de compoziții proprii. Revenirea completă a BTS, programată pentru 20 martie 2026, este pentru el un alt început și o întoarcere. De data aceasta, culoarea „artistului Park Jimin” va fi mai pronunțată și în cadrul echipei. În prezent, lucrează la al doilea său album solo, extinzându-și spectrul muzical către R&B și pop modern.
Viitorul său este definit prin profunzime, nu prin direcție. Deși a ajuns deja pe culmi, continuă să meargă spre perfecțiune. Este întotdeauna în „centrul emoțiilor”. Chiar și în spatele scenei strălucitoare, în nopțile liniștite, căldura sa față de fani nu se schimbă. Scena lui Jimin nu este doar o parte a piesei, ci „completarea artei”. Drumul pe care l-a parcurs a fost o călătorie care a rescris istoria performerilor, iar drumul viitor este destinul său ca artist.
