Într-o zi, după ce pedepsele fizice au dispărut din școală, ceea ce a umplut coridoarele și sălile de clasă nu a fost pacea, ci un haos ciudat. Profesorii își observă elevii cu teamă, iar elevii învață repede că pot să-și batjocorească profesorii fără consecințe. Părinții țin în mână sabia numită plângere și pun presiune asupra școlii, iar directorul se concentrează doar pe cifre și evaluări, lăsând conflictele nerezolvate. Webtoon-ul Naver "Educație Corectă" introduce un "rezolvator de probleme" în acest peisaj distorsionat. La fel ca un pistol cu apă care intră călare într-un oraș fără lege, un bărbat îmbrăcat la costum deschide ușa sălii de clasă.
În centrul poveștii se află o organizație secretă subordonată Ministerului Educației, Biroul pentru Protecția Drepturilor Profesorilor. Judecând că nu mai pot proteja drepturile profesorilor prin documente și întâlniri, aceștia formează o echipă specială care intră direct în școli pentru a apăra drepturile profesorilor. O echipă de tip "unitate specială de educație", aș putea spune. La conducerea acestei echipe se află Na Hwa-jin. Nu este o persoană foarte vorbăreață și, din exterior, pare un funcționar public obișnuit, dar în momentul în care apare o situație problematică, privirea lui se schimbă complet. Este o tensiune similară cu momentul în care Clint Eastwood își aprinde o țigară și își strânge ochii.
Ciocanul justiției sau judecătorul care coboară în clasă
Structura de bază a webtoon-ului este strict episodică. Fiecare episod prezintă o altă școală și o altă situație. Într-o școală, un elev care domină sala de clasă amenință deschis profesorul, iar în altă școală, directorul, părinții și directorul de academie colaborează pentru a profita de note. Într-un episod, când profesorul este acuzat de hărțuire sexuală, se dezvăluie că în spatele acestei acuzații se află interesele elevilor și adulților. Na Hwa-jin se infiltrează în aceste locuri, schimbându-și identitatea între inspector al biroului educațional, profesor temporar și echipa de inspecție a fundației. Dacă 007 este James Bond, acesta ar fi James Drepturile Profesorilor.
La început, el își observă școala cu un zâmbet prietenos și un ton politicos. Observă elevii în coridor, ascultă discuțiile din biroul profesorilor și schimbă saluturi formale în biroul directorului pentru a înțelege atmosfera. Se observă cu aceeași atenție cu care un inspector Michelin evaluează un restaurant. Dar în momentul în care adevărata față a agresorilor și a spectatorilor iese la iveală, atitudinea lui Na Hwa-jin se schimbă brusc. Nu este vorba de o furie reprimată, ci de o senzație de violență extremă care este executată mecanic. Când el închide ușa sălii de clasă și se confruntă cu ținta, cititorii știu deja ce să aștepte. Timpul "Educației Corecte", marca acestui webtoon, începe.
Metoda lui Na Hwa-jin este, pur și simplu, forța fizică. Elevii care își batjocoreau profesorii sunt aruncați pe birou, iar directorul care a acoperit violența și a hărțuit victima este aruncat în perete. Părinții care cred că pot sacrifica viețile altor elevi pentru examenele copiilor lor sunt pedepsiți pe loc, distrugându-le mândria și fața. Aceste scene sunt de neimaginat în realitate, dar webtoon-ul le prezintă cu exagerare comică și acțiune plină de impact. Cititorul se simte ușurat în aceste momente. Este ca și cum un canal de scurgere înfundat s-ar deschide. Sau ca și cum s-ar elibera un strănut pe care l-au ținut înăuntru de mult timp.
Dar Na Hwa-jin nu luptă singur. Lângă el se află inspectorul Lim Han-rim, care face parte din același birou pentru protecția drepturilor profesorilor. Dacă Na Hwa-jin este vârful cuțitului, Lim Han-rim este mâna care se asigură că acel cuțit nu devine complet nebun. El sugerează să asculte mai mult despre situația elevului victimă și încearcă să găsească soluții în cadrul sistemului, în loc de violență. Diferența de perspective între cei doi adaugă o tensiune subtilă întregii lucrări. Cititorul se confruntă cu întrebarea: "Este justiția să dai înapoi ceea ce ai primit, sau educația ar trebui să schimbe oamenii?" Este ca și cum s-ar muta confruntarea morală dintre Batman și Superman în biroul profesorilor.
Pe măsură ce serializarea continuă, amploarea episoadelor devine din ce în ce mai mare. La început, conflictele se limitau la agresorii de violență și profesori, părinți, dar ulterior se extind la biroul educațional, politică, consiliul fundației și mass-media. Biroul pentru Protecția Drepturilor Profesorilor nu mai este prezentat ca o organizație complet justă. Presiunea și competiția pentru rezultate din partea de sus, precum și interesele politice, încep să dezvăluie fisuri în interiorul organizației. Aici, avocatul pentru drepturile tinerilor Lee Jun-bin, care s-a opus anterior biroului, se alătură, iar "Educația Corectă" se transformă dintr-o acțiune simplă de academie într-un câmp de conflicte de valori mai complexe. Este ca și cum universul cinematic Marvel s-ar extinde, dar de data aceasta călătoria începe în clasă și ajunge până la Palatul Prezidențial.
Finalul episoadelor urmează, în general, un model similar. Agresorul își pierde puterea și fața, iar victima își recâștigă măcar o parte din onoare și siguranță sau obține o nouă școală și un nou început. Na Hwa-jin și Lim Han-rim, colegii lor, pleacă spre următoarea școală. La fel ca în seria "Fugari", rezolvă o problemă și pornesc din nou pe drum. În această repetare, se amestecă treptat nuanțe diferite. Într-un episod, se ridică întrebarea dacă alegerea lui Na Hwa-jin a fost excesivă, iar în altă poveste, situația unei persoane care părea a fi "agresor" este dezvăluită tardiv, mișcând emoțiile cititorului. Direcția finalului este previzibilă în linii mari, dar narațiunile și conflictele personajelor care se dezvăluie în proces creează puterea poveștii.
Estetica vitezei și plăcerii, disconfortul din spatele ei
Cel mai puternic atu al "Educației Corecte" este, fără îndoială, viteza. Lucrarea nu oferă explicații lungi. În primele câteva cadre, arată clar cine deține puterea, cine este victima și ce absurdități sunt în funcțiune. Este curat, ca și cum un bucătar experimentat ar aranja ingredientele cu doar trei tăieturi. De acolo, devine aproape un montagne russe. Când agresorul încearcă să se justifice și se ascunde în spatele cuvintelor legii și drepturilor, cititorul știe deja. În curând, cineva va sări de pe podeaua sălii de clasă, biroul se va distruge, iar problemele care nu au putut fi rezolvate prin cuvinte vor fi răsturnate prin limbajul forței. Timpul dintre așteptare și satisfacție este scurt. Aceasta este formula plăcerii.
Ilustrarea și regia sunt concepute pentru a maximiza această viteză și plăcere. Dinamica personajelor este îndrăzneață, iar cadrele care surprind momentul impactului sunt aproape structurate ca un "poster care rezumă o scenă de acțiune". Uneori, unghiurile care par că ar rupe tavanul sălii de clasă sau o distorsiune a perspectivei care sugerează o înclinare a podelei sunt folosite pentru a exprima vizual răsturnarea relațiilor de putere. Chiar și atunci când Na Hwa-jin, care de obicei are o expresie calmă, își strânge puțin fața, cititorul citește acel cadru ca pe un semnal. Există un acord tacit între autor și cititor că "Educația Corectă" începe acum. Ca un câine al lui Pavlov, așteptăm să ne înghițim saliva și să așteptăm următoarea scenă doar văzând acea expresie.
Din punct de vedere narativ, această lucrare jonglează abil între simplitate și complexitate. Structura de bază urmează formula familiară "apariția unui adult sau elev rău – apariția victimei – investigație – pedeapsă", astfel încât cititorul nu trebuie să își consume prea multă energie pentru a înțelege structura. Este ca o structură fixă de sitcom, oferind un sentiment de stabilitate prin familiaritate. În schimb, punctul de concentrare ar trebui să fie detaliile realității pe care fiecare episod le dezvăluie. Abuzul de violență din spatele agresorului, presiunea directorului și a profesorului de a minimaliza incidentele pentru evaluarea școlii, un singur mesaj pe telefonul mobil al unui elev și o postare pe SNS care zdruncină viața profesorului sunt teme recurente. Autorul arată prin aceste detalii specifice pe ce fel de oboseală structurală se bazează educația din Coreea. Evenimentele pe care le-am văzut la știri, poveștile pe care le-am auzit de la cunoscuți sunt toate incluse în cadrele de benzi desenate.
Un aspect interesant este că există momente în care "Educația Corectă" încearcă să nu împartă complet agresorii și victimele în alb și negru. Într-un episod, se dezvăluie situația familială a unui elev care stătea în centrul violenței, iar în altă poveste, modul în care profesorul a tratat elevul este dezvăluit mai târziu, răsturnând perspectiva cititorului. Desigur, în ansamblu, această lucrare tinde să prioritizeze "o lovitură satisfăcătoare". Cu toate acestea, există o încercare de a arăta "genealogia violenței care se desfășoară în numele educației" într-un mod mai larg. Există momente în care se aruncă o umbră slabă pe linia dintre bine și rău, iar exact în acel moment, acest webtoon câștigă o greutate mai mare decât o simplă lucrare de acțiune.
Plăcerea de a obține o băutură răcoritoare și distanța de realitate
Motivul pentru care acest webtoon este atât de iubit de public este extrem de intuitiv. În realitate, în știrile și comentariile pe care le-am văzut, părea întotdeauna că agresorii și cei care dețin puterea câștigă. Profesorii erau nedreptățiți, demisionau, iar elevii victime erau nevoiți să se transfere, în timp ce părinții și directorii acopereau incidentele fără a oferi scuze. "Educația Corectă" răstoarnă toate aceste scene. Imaginația de a spune "așa că ar trebui să primești o lecție adevărată" pe care am avut-o în minte devine o realitate în această bandă desenată. Catharsisul pe care cititorul îl simte provine din acest lucru. Este o fantezie care ne oferă satisfacție pentru lucruri pe care nu le putem face în realitate. Ca și cum am trăi visând că am câștigat la loterie, pumnul lui Na Hwa-jin îndeplinește o justiție pe care nu o putem realiza noi înșine.
Dar exact acest punct este și cel mai mare subiect de controversă al acestei lucrări. Violența din "Educația Corectă" este clar ambalată în poveste ca "o pedeapsă justă". Totuși, intensitatea ei este atât de mare încât, la un moment dat, conceptul de educație devine brusc străin. Logica "folosim violența pentru a opri violența" se reproduce exact, ceea ce poate provoca disconfort pentru cei care au luptat în realitate. Educația este, în esență, un proces lent și îndelungat, dar acest webtoon rezolvă totul cu câteva lovituri. Mai mult, în episoadele în care situația agresorului nu este suficient de luminată, există riscul de a reduce întreaga existență a unei persoane la un obiect "care merită să fie lovit". Justificarea violenței este întotdeauna pe o panta alunecoasă. O singură greșeală și poți cădea.
Pe măsură ce lucrarea avansează, personaje care contestă metoda lui Na Hwa-jin încep să apară, iar politica internă a Biroului pentru Protecția Drepturilor Profesorilor, presiunea mass-media și a opiniei publice se implică profund în narațiune, arătând că autorul este conștient de aceste dileme. Momentele în care Na Hwa-jin se întreabă cât de justificate sunt acțiunile sale devin mai frecvente, iar uneori alegerile sale generează daune neprevăzute. În acel moment, cititorul se întreabă nu doar despre plăcerea simplă, ci și despre "ce semnificație are violența pe care o urmăresc acum cu plăcere". Dacă această întrebare ar fi fost dusă până la capăt, lucrarea ar fi fost mai solidă. Totuși, echilibrul între această întrebare și acțiunea din prima parte poate varia în evaluarea cititorilor. Pentru unii, poate părea o evoluție matură, iar pentru alții, o rătăcire a esenței.
Ghid pentru cei care caută catharsis
În final, aș dori să închei discutând despre ce tip de cititor aș recomanda această bandă desenată. Când văd știri despre școală și educație, mă simt frustrat, dar simt că nu pot face aproape nimic în realitate, "Educația Corectă" ar putea fi o ieșire emoțională puternică. Dacă ai dorința de a te răzbuna măcar o dată pe cei care nu respectă bunul simț, vei simți o eliberare ciudată în fiecare scenă în care Na Hwa-jin închide ușa sălii de clasă. Este ca și cum ai lovi un sac de box și apoi ai simți ușurarea, plăcerea de a obține satisfacție se transmite până în vârful degetelor.
Pe de altă parte, cititorii sensibili la descrierile violente sau cei care au răni din violența școlară reală sau din pedepse ar putea găsi această lucrare puțin dură. Chiar și violența îndreptată spre răufăcători, imaginile consumate repetat pot provoca oboseală. Dacă ești dispus să suporti această oboseală și vrei să explorezi realitatea educațională dintr-o altă perspectivă, "Educația Corectă" este o lucrare pe care merită să o parcurgi. După ce o citești, devine greu să treci cu vederea evenimentele din clasă așa cum făceai înainte.
De asemenea, devine un text interesant pentru cei care doresc să observe cum se ciocnesc și se amestecă convențiile genului și mesajele de denunțare a realității. Acest webtoon nu este perfect. De fapt, imperfecțiunea sa generează mai multe povești. Oferind o fantezie în care justiția este realizată prin lovituri, în același timp ne face să conștientizăm limitele acelei fantezii. Această dualitate, care ne face să reflectăm și să ne gândim pentru o vreme, face ca acest webtoon să rămână o lucrare controversată care pune întrebări într-un mod foarte coreean. În cele din urmă, în momentul în care ne susținem pumnii lui Na Hwa-jin, ne privim și propria noastră neputință. Și acel moment de reflecție este, fără îndoială, cel mai semnificativ moștenire pe care această lucrare o lasă.