Turnul promite totul. Dacă urci, șoptește că poți obține bogăție, onoare, putere și chiar divinitate. Ca și cum ar fi o misiune din „Provocarea infinită”, acest turn nu este un joc de câteva ore, ci un joc pe viață. Webtoon-ul Naver „Turnul zeilor” este o poveste care împinge această premisă simplă, dar intensă, până la capăt, aproape obsesiv.
Începutul lucrării este surprinzător de modest. Un băiat care a trăit într-un spațiu întunecat, asemănător unei peșteri, fără nimic, și fata Rahel, care pentru el era întreaga lume. Dorința Rahel este „să vadă stelele” - la fel de modestă ca dorința unui copil de la țară de a merge în Seul și a vedea Myeongdong, dar în această lume, este o dorință care necesită riscuri mortale. Turnul pare a fi singura ieșire care îi poate îndeplini dorința. În momentul în care Rahel intră prima în turn, singura alegere rămasă pentru băiat este să o urmeze. O emoție greu de definit, fie că este dragoste, obsesie sau o impresie asupra unei ființe unice, îl împinge pe el înăuntru.
Arhitectura dorinței verticale
La primul etaj al turnului, băiatul se confruntă direct cu regulile acestei lumi. Îngrijitorul Heden apare și declară că „a urca în turn înseamnă a trece prin teste constante”, iar băiatul se confruntă cu un monstru gigantic închis într-o cușcă de fier ca prim test. Aici, testul este echivalent cu supraviețuirea. Este o lume care ia în serios afirmația că examenul de admitere îți poate decide viața. Dacă nu găsești răspunsul corect, mori, iar dacă nu îi calci pe ceilalți în picioare, va veni rândul tău. Totuși, băiatul nu reușește să interiorizeze complet această regulă de la început. El luptă nu pentru a câștiga, ci pentru a ajunge la Rahel. Motivația jucătorului care se află în afara sistemului determină un model de comportament care se repetă în toate etajele.
La al doilea etaj, se desfășoară o structură de tip „bătălie regală”. Candidați străini se adună într-un singur loc, iar regulile impun formarea de alianțe și trădări pentru a supraviețui în limita de timp. Cei care au spus că „jocul este o metaforă a sistemului social” în timp ce se uitau la 〈Jocul calamarului〉 vor simți un deja vu aici. Totuși, este interesant că „Turnul zeilor” a dezvoltat această structură în webtoon încă din 2010.
Aici, băiatul întâlnește două personaje. Kun, un elitist cu origini nobile, are o minte rece și este un strateg tipic, dar nu își poate controla emoțiile decât în fața băiatului, fiind o formă de „strateg rece”. Iar Rakh, un războinic asemănător unui crocodil care strigă „prada”, pare simplu și ignorant, dar este de fapt cel mai loial dintre toți. Acești trei indivizi, cu calcule, violență și o obsesie naivă, devin ulterior echipa principală care urcă turnul. Este o combinație de tanker-diller-susținător, dar aici susținătorul (băiatul) ascunde de fapt specificații de tip boss final pentru un final ascuns.
Testele variază de la un etaj la altul. Bătălii de echipă, deducție, război psihologic, lupte pentru teritoriu, până la competiții de ștafetă. Este o structură similară cu 〈The Genius〉, unde regulile sunt complet schimbate în fiecare sezon. În acest proces, zeci de candidați sunt eliminați unul câte unul, iar cei care supraviețuiesc își lasă numele și poveștile. Generozitatea de a oferi povești de fundal chiar și personajelor secundare (sau poate o suprasaturare a setărilor?) este o caracteristică a acestei lucrări.
Structura turnului se dovedește a fi un sistem de clase și dorințe. Oamenii obișnuiți se nasc în satele și orașele din interiorul turnului și trăiesc întreaga viață fără a ieși din câteva etaje. Este ca și cum ai construi structura de apartamente din 〈Parazit〉 vertical. Numai o mică parte dintre cei aleși pot deveni candidați oficiali și pot urca. Deasupra lor, regele Zahard și prințesele sale, precum și numeroase grupuri și familii care administrează fiecare etaj, construiesc un ordin gigantic.
Dar băiatul este o entitate „neregulată” care a căzut brusc din afara acestui ordin. Fiind un străin care nu se încadrează în regulile turnului, existența sa însăși provoacă o fisură în sistem. Este ca și cum ar fi un jucător care are acces la codul sursă al jocului, nu doar un cheat code. Unii îl văd ca pe o variabilă periculoasă și încearcă să-l elimine, în timp ce alții încearcă să-l folosească în scopurile lor.
Rahel, sau cum să parazitezi visul altuia
Existența Rahel este un alt pilon al acestei povești. Din perspectiva băiatului, Rahel este mereu lumina pe care trebuie să o urmărească. Cu toate acestea, pe măsură ce cititorul urcă etajele, devine evident că Rahel este, de asemenea, un personaj care poartă propriile sale temeri și dorințe în acest turn. Turnul îndeplinește dorințele, dar cere un preț. Chiar și dorința simplă de a „vedea stelele” devine un obiect de tranzacție la nivelul unui contract cu demonul din Faust.
Relația dintre băiat și Rahel nu este o simplă poveste de dragoste sau o reîntâlnire, ci se transformă într-o relație ciudată și incomodă între „persoana care își pune viața în joc pentru visul altuia” și „persoana care se află pe devotamentul cuiva”. Nu este dragoste, ci mai degrabă o formă de simbioză, nu, o relație parazitară. Cum se despart și se reunesc este un spoiler central al acestei lucrări, așa că mă voi opri aici, doar sugerând direcția. Totuși, pot spune că Rahel este unul dintre cele mai controversate personaje din istoria webtoon-urilor, iar cititorii sunt puși în situația de a o urî sau de a o înțelege, alegând între cele două.
Ulterior, povestea se ramifică divers pe măsură ce urcă etajele. Se desfășoară o politică complexă cu conducătorii fiecărui etaj, supraveghetorii examenelor, prințesele lui Zahard și zeci de familii și organizații. În unele etaje, se desfășoară jocuri de supraviețuire, în altele, competiții de echipă asemănătoare cu 〈Running Man〉, iar în alte etaje, practic se desfășoară război. În acest proces, băiatul nu mai este doar un „vânător de Rahel”, ci devine o persoană cu propriile scopuri și nume. Este o dezvoltare tipică a unei povești de creștere, dar ceea ce o diferențiază este că acest proces se desfășoară pe parcursul a sute de episoade.
Prietenii săi care îl însoțesc se schimbă, de asemenea. Kun trece de la a fi un strateg rece la a deveni un coleg care își exprimă emoțiile față de băiat, iar Rakh, deși vorbește despre prada sa, rămâne mai loial decât oricine altcineva. Totuși, din cauza structurii turnului, toate relațiile sunt pe terenul testelor și tranzacțiilor. Oricând poate apărea o trădare, iar interesele pot prevala oricând, iar această tensiune precaritate este energia care menține „Turnul zeilor” până la capăt.
Raiul fanilor universurilor fictive
Cel mai mare avantaj al „Turnului zeilor” este construcția universului. În cadrul unei structuri unice a turnului, numeroase culturi, rase, reguli, tehnologii și sisteme politice sunt suprapuse pe etaje. Dacă iei un singur etaj, acesta poate fi considerat o lume fantastică de sine stătătoare. Regulile examenului sunt atât de elaborate, încât par a fi concepute de un designer de jocuri de masă, iar fiecare administrator de etaj și familie necesită un document Wikipedia separat datorită complexității lor. Această minuțiozitate oferă cititorului senzația că „în acest turn există sute de alte povești pe care eu nu le cunosc”. Este un caz în care emoția de a citi 〈Stăpânul inelelor〉 pentru prima dată sau fiorul de a pătrunde în lumea magică a 〈Harry Potter〉 este reprodus în webtoon.
Regia folosește de asemenea inteligent formatul webtoon-ului. Folosind structura de derulare verticală, permite cititorului să experimenteze „înălțimea” turnului vizual. Când urmezi un pasaj lung care se întinde în jos, o scenă de cădere infinită sau atacuri care vin de sus, structura turnului devine palpabilă cu degetele, ochii și corpul. Este o regie care ar fi fost imposibilă într-o bandă desenată pe hârtie.
La început, desenele sunt relativ brute, dar pe măsură ce serialul progresează, designul personajelor, fundalul și paleta de culori devin din ce în ce mai rafinate. În a doua jumătate, intensitatea scenelor de luptă, aranjamentele liniei și regia se simt cu siguranță cu două sau trei trepte mai sus. Regia, în care întreaga imagine se deformează atunci când sulițele colosale se ciocnesc, și expresia culorilor atunci când energia turnului explodează, sunt mult mai intense pe un ecran digital decât pe o bandă desenată pe hârtie.
Narațiunea personajelor nu poate fi omisă. La început, băiatul este aproape un personaj alb. Iubește pe Rahel, urcă turnul pentru ea, dar nu are coordonate de personalitate clare. De aceea, la început, poate părea un protagonist frustrant. Critica că „este un protagonist cu zero subiectivitate și doar cu o minte plină de dragoste” este, de asemenea, foarte posibilă. Dar pe măsură ce urcă etajele, pe acel fundal alb se conturează răni, hotărâri și relații noi. În special, procesul de a ajunge la punctul în care „voi lupta pentru mine” este esențial în povestea de creștere a acestei lucrări. De la o viață trăită pentru altcineva la o viață trăită pentru sine.
Kun și Rakh sunt personaje opuse băiatului. Kun este inteligent, cinic și mereu își pune calculele înainte, dar nu își poate ascunde emoțiile decât în fața excepției băiatului. Este un tip tipic de „geniu care nu reușește să își ascundă emoțiile”, dar tipicitatea sa oferă, de fapt, un sentiment de stabilitate. Rakh, deși pare ignorant, este cel care protejează cel mai bine linia colegilor săi. Dacă te gândești la Zoro din 〈One Piece〉, este similar, dar mult mai prost și mult mai adorabil decât Zoro. Dialogurile și interacțiunile lor funcționează ca un relief comic care oferă o pauză în mijlocul unei narațiuni uriașe.
O lume gri, sau harta dorințelor dincolo de bine și rău
Un aspect interesant al direcției narațiunii este că această lucrare nu separă clar binele de rău. Desigur, regele Zahard și sistemul său sunt subiecte clare de critică, dar și în interiorul acestora există circumstanțe și logici proprii. Personajele care par „răufăcători” fac doar alegeri pentru a-și proteja etajul și familia, iar cei care se alătură băiatului pot întoarce spatele oricând, în funcție de interese. Turnul este, în cele din urmă, o adunare de dorințe, iar într-o astfel de lume, binele absolut este greu de găsit.
Această ambiguitate seamănă mai degrabă cu structura de putere din realitate, oferind cititorului mai multe gânduri decât o simplă poveste de eroi. Dacă 〈Urzeala tronurilor〉 a spus că „puterea este, în cele din urmă, o problemă de cine crede în cine”, „Turnul zeilor” șoptește că „dorința este, în cele din urmă, o problemă de cât de sus vrei să urci”.
Totuși, avantajul devine uneori un dezavantaj. Fiind o lucrare de lungă durată, setările și personajele sunt cu adevărat foarte multe. Pe măsură ce urci etajele, noi grupuri și concepte continuă să fie adăugate, iar firul narativ lăsat în episoadele anterioare este recuperat mai târziu. Această structură oferă o mare plăcere cititorilor care se bucură de detalii, dar poate provoca o oboseală cititorilor care doresc să citească ușor, întrebându-se „nu pot să citesc asta fără un wiki?”. De fapt, wiki-ul „Turnului zeilor” este considerat unul dintre cele mai vaste din webtoon-uri.
Există, de asemenea, secțiuni în care viteza de desfășurare pare lentă. Bătălii, conversații, amintiri și explicații politice se succed, iar cititorul poate ajunge să se întrebe „când ajungem la următorul etaj?”. În special, pe măsură ce elementele de dramă politică devin mai puternice în a doua jumătate, cititorii care tânjesc după structura simplă și clară „trece examenul → urcă la următorul etaj” din prima parte pot apărea. Este clar că este o lucrare care necesită răbdare pentru a fi urmărită. O webtoon asemănătoare cu un maraton.
Cine ar trebui să urce acest turn?
Acum, să ne gândim cine ar trebui să urce acest turn. În primul rând, pentru cei care iubesc fanteziile cu setări bogate și se bucură de detalii, „Turnul zeilor” este practic un curs obligatoriu. Analizând regulile fiecărui etaj și organizând relațiile dintre familii și organizații, poate deveni un hobby de sine stătător. Este, de asemenea, potrivit pentru cititorii care iubesc structura examenului, precum și pentru cei care sunt atrași de povești care combină reguli de joc și bătălii, cum ar fi 〈The Genius〉 sau 〈Jocul calamarului〉. Fiecare etaj aduce reguli și combinații noi, așa că cititorii devin din ce în ce mai curioși „cum se va lupta acum”.
De asemenea, se potrivește cititorilor care preferă narațiuni cu multe zone gri, nu doar povești simple de eroi. Această lucrare nu impune cititorilor să creadă în mod absolut în cineva. Chiar și băiatul nu este o persoană moralmente perfectă. Este un tip de poveste care continuă să întrebe ce alegeri trebuie să facă atunci când credințele sale se ciocnesc cu dorințele altora și cum să suporte rezultatele. În procesul de a urmări aceste întrebări, cititorul își va reevalua și forma „justiției” în care crede.
În cele din urmă, aș dori să ofer această webtoon celor care sunt dispuși să suporte un ritm mai lent, dar care doresc să „rămână mult timp într-o lume”. Odată ce începi să te uiți la „Turnul zeilor”, senzația că „în acest turn există zeci de etaje pe care nu le cunosc încă” devine mai puternică decât satisfacția imediată a unei concluzii clare. Unii cititori se pot simți obosiți din cauza acestei posibilități infinite, în timp ce alții aleg să rămână mai mult din cauza acestui sentiment de incomplet.
Dacă ești din a doua categorie, în momentul în care deschizi ușa turnului împreună cu băiatul, va fi destul de greu să ieși din această lume pentru o vreme. Și într-o zi, când cineva din realitate spune „trebuie să urci”, s-ar putea să îți vină în minte o scenă din această webtoon. Atunci, „Turnul zeilor” va deveni o metaforă care rămâne undeva în mintea ta, depășind simpla plăcere a unui webtoon interesant.